Muzeul Național de Istorie și Arheologie Constanța reconstituie episoade din Constanța Veche, arătând că la sfârșitul secolului al XIX‑lea, în special în 1895, deficiențele de traducere au generat judecăți nedrepte. Conform unui articol din ziarul Aurora, publicat pe 16 februarie 1895 și condus de Pericle Constantzianu, integrarea Dobrogei la România a introdus legislația română, dar păstra tribunale mahomedane pentru cauze familiale.
Din motive practice, multe instanțe trebuiau să aibă interpreți; însă, în practică, lipseau interpreții oficiali, iar părțile aduceau interpreți neoficiali, uneori tot pentru bani, iar „traducerile insuficiente sau deliberate” duceau la hotărâri eronate. Muzeul citează propuneri ca Ministerul Justiției să aloce buget pentru câte un interpret la fiecare judecătorie, oameni „probi, capi de familie”, cunoscători de română și turcă.
Ulterior, statul a numit interpreți la judecătorii, iar pe măsură ce locuitorii au învățat româna, postul a devenit inutil și a fost desființat. Expoziția muzeală include și fragmente de presă, anunțuri comerciale și remedii din epocă, ilustrând diversitatea multiculturală a Dobrogei și dificultatea tranziției administrative și lingvistice.
Expoziția, bazată pe surse primare ca ziarul Aurora și rapoarte administrative, invită publicul să reflecteze asupra costului social al adaptării legislative și asupra importanței interpreților profesioniști corecți, imparțiali și remunerați adecvat pentru toți.
